C

Vezi și : Ć, Ĉ, Ç, Č, Ċ, c, ć, ĉ, ç, č, ċ

convenții internaționale

Simbol

C

1. (biochim.) simbol pentru aminoacidul cisteină
2. (chim.) simbol pentru carbon
3. (fiz.) simbol pentru Coulomb
4. (fiz.) simbol pentru Celsius (ca în 12°C)
5. (inform.) cifră hexadecimală reprezentând numărul 12 în baza 10
6. (mat.) simbol matematic pentru numărul 100, în sistemul roman de scriere a numerelor
7. (mat.) simbol matematic pentru mulțimea numerelor complexe când este scris dublat ($\mathbb {C}$)

---

română

C c

Etimologie

Din limba etruscă 𐌂 (C), prin latină, care provine din greacă antică Γがんま (G, „Gamma”) < de origine feniciană.

Pronunție

• (în grupurile „ce”, „ci”) AFI: /tʃe/
• (în grupurile „che”, „chi”) AFI: /k/

Substantiv

Declinarea substantivului C
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	C	C-uri
Articulat	C-ul	C-urile
Genitiv-Dativ	C-ului	C-urilor
Vocativ	-	-

1. a cincea literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă în grupurile „ce”, „ci”, oclusivă palatală surdă în grupurile „che”, „chi” și oclusivă velară surdă în celelalte poziții).

Cuvinte apropiate

• K

Vezi și

• c

Referințe

• DEX online