disputa
Aspect
Vezi și : dispută |
Etimologie
Din franceză disputer < latină disputare.
Pronunție
- AFI: /dis.pu'ta/
Verb
Conjugarea verbului (se) disputa | |
Infinitiv | a (se) disputa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) disput |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dispute |
Participiu | disputat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...
- A disputa un premiu.
- (v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
- (v.intranz.) a purta o dispută.
- a vorbi în contradictoriu.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a susține o dispută
Etimologie
Din dispută.
Pronunție
- AFI: /disˈpu.ta/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru dispută.
Referințe
(galego)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
Cuvinte apropiate
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'disputa/
Substantiv
disputa f., dispute pl.
- dispută, controversă, dezbatere
- (p. ext.) ceartă, conflict, cotroversă, sfadă
Sinonime
- 1: discussione, dibattito
- 2: lite
Cuvinte apropiate
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din disputare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru disputare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru disputare.
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
- 1: contenda
Cuvinte apropiate
Expresii
(español)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /disˈpu.a/
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
- 1: controversia, discusión, pelea, pendencia, reyerta