forsake

engleză

Din engleza medie forsaken („a renunța, a respinge”), care provine din engleza veche forsacan („a refuza, a disputa, a se opune”) < proto-germanică *farsakaną („a renunța”); echivalent cu for- +‎ sake.

Înrudit cu neerlandeză verzaken, germana medie de sus versachen, daneză forsage, norvegiană forsake, suedeză försaka și limba gotică 𐍃𐌰𐌺𐌰𐌽 (sakan).

Conjugarea verbului to forsake
Infinitiv	to forsake
Prezent simplu pers. 3 sg.	forsakes
Trecut simplu	forsook
Participiu trecut	forsaken
Participiu prezent	forsaking

a abandona, a renunța, a se lepăda de, a lăsa, a părăsi
You have forsaken me.

Inevitabil din proto-germanică *farsakaną.

Înrudit cu neerlandeză verzaken, daneză forsage și suedeză försaka.

forsake

a abandona, a renunța, a se lepăda de, a lăsa, a părăsi
Jeg måtte nok forsake all moro da jeg ble alenemor, det var aldri mulig å ta seg fri.
a denunța (diavolul)