gabarit
Etimologie
Din franceză gabarit.
Pronunție
- AFI: /ga.ba'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului gabarit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gabarit | gabarite |
| Articulat | gabaritul | gabaritele |
| Genitiv-Dativ | gabaritului | gabaritelor |
| Vocativ | gabaritule | gabaritelor |
- șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc.
- greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online