(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Lingua greca antica - Wikipedia Va ô cuntinutu

Lingua greca antica

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Grecu anticu
Fu parratu 'n: Grecia, Sicilia, Magna Grecia, Roma antica, Macidonia, Cipru, Albania, Bulgaria, Turchia, Crita, Palistina, Cirinàica e nti tutti l'àutri zoni unni li Grechi àppiru putiri e pristìggiu
Classìfica: -
Famigghi linguìstichi: Lingui indoeuropei

  Grechi

Classificazzioni
ISO 639-1 -
ISO 639-2 grc
SIL GRC

Lu Grecu anticu ('n grecu anticu ἡ Ἕλらむだλらむだηいーたνにゅー διάλεκτος) è lu nomu di la famigghia di lingui parrati 'n Grecia, di lu 1100 a.C. a lu 600 a.C. Lu sò alfabbetu è lu patri d'ogni l'alfabbetu di li lingui rumanzi. Lu grecu anticu è nu stadiu stòricu di lu prucessu evulutivu di la lingua greca.

Lu grecu anticu veni doppu di lu Micineu (II millenniu a.C.) e prima di lu grecu ellinìsticu, annincatu comu Koiné o grecu bìbblicu, d'unni appui addiveni lu grecu bizzantinu.

Lu grecu anticu hà statu una di li lingui cchiù mpurtanti nti la storia di la cultura di l'umanitati: hà statu la lingua di Omeru e hà statu la lingua di li primi filòsufi e scrittori di l'Uccidenti.

Palori di lu grecu anticu foru addupirati di li rumani e tràmiti chisti agghicaru nzinu a li nostri jorna. La Numinclatura binuminali, ccu tuttu ca era diciuta in latinu, pigghia assai cosi di lu vucabbulariu di lu grecu anticu. Assai palori, comu "dimucrazzìa", nasceru nti la Grecia antica e agghicaru a li jorna nostri.

Lu grecu antica era, comu lu grecu mudernu ca è la sò naturali evuluzzioni, na lingua indueurupea li cui urìggini sunnu ancora oi difficili d'allustrari: li diversi tipuluggìi di li lingui grechi ca vinìanu parrati nti la Grecia, avìanu na cumuni ràdica ca li linguisti annincaru comu "Protugrecu", ca cc'era prima di la migrazzioni dòrica nti l'area balcànica. Jiri a rintrazzari nu pricidenti antinatu arrisurta, ppi causa di la mancanza di testi scrivuti, assai arduu, ma pari putiri cunzidirari na stritta cumunioni di ràdichi di lu grecu anticu ccu la lingua armena, parrannu accussì di prugginituri cumuni annincatu "grecu-armenu".

Si pò pinzari ca lu protugrecu avissi pirdutu la sò unitati linguìstica a lu tempu di la migrazzioni dòrica, 'n sècutu a cui, nti nu pirìudu ntra lu XIII sèculu a.C. e lu XI sèculu a.C., cci fu nu sviluppu d'assai varianti di lu grecu anticu, arricurdati comu "dialetti grechi". Li primi attistazzioni di lu grecu anticu sunnu di lu VIII sèculu a.C. ccu lu sviluppu di nu difinitivu alfabbetu.

La pirduta di l'unitati linguìstica porta a lu sviluppu di diversi varianti di grecu ca currispunni a la spartuta di lu pòpulu grecu anticu: Dòrichi, Eòlichi e Iònichi, ugnunu ccu nu sò dialettu, ccu carattirìstichi particulari, ma tantu simigghianti ca si ponnu capiri ntra d'iddi.

Ancora oi lu grecu anticu è studiatu nti cirtiduni scoli sicunnarii uccidintali, anzèmmula a lu latinu: asempii sunnu lu Liceo Classico 'n Italia, l' Humanistisches Gymnasium nti la Girmania e li Grammar Schools nti lu Regnu Unitu. 'N Italia 'n particulari, veni studiatu di lu 8-9 % di l'alunni di li scoli suprajuri (tutti chiddi ca sunnu scrivuti nti li licei classici), la purziuni cchiù àuta ntra li paisi uccidintali. Sempri anzèmmula a lu latinu, lu grecu anticu è materia di studiu nti l'Univirsitati, nti li facultati di Littri Clàssichi.

Alfabbetu grecu

[cancia | cancia la surgenti]
L'incipit di l'Udissea nti la lingua greca antica

L'alfabbetu grecu è furmatu di 24 littri:

Nomu Majuscula Minùscula
alfa Αあるふぁ αあるふぁ
beta Βべーた βべーた
gamma Γがんま γがんま
delta Δでるた δでるた
epsilon Εいぷしろん εいぷしろん
zeta Ζぜーた ζぜーた
eta Ηいーた ηいーた
theta Θしーた θしーた
iota Ιいおた ιいおた
kappa Κかっぱ κかっぱ
lambda Λらむだ λらむだ
my Μみゅー μみゅー
ny Νにゅー νにゅー
csi Ξくしー ξくしー
omicron Οおみくろん οおみくろん
pi Πぱい πぱい
ro Ρろー ρろー
sigma Σしぐま σしぐま (ς a la fini di na palora)
tau Τたう τたう
ypsilon Υうぷしろん υうぷしろん
phi Φふぁい φふぁい
chi Χかい χかい
psi Ψぷさい ψぷさい
omega Ωおめが ωおめが