Fructan

Un fructan este un polimer de fructoză. Fructanii cu catenă mai scurtă sunt cunoscuți ca fructooligozaharide. Fructanii pot fi găsiți în peste 12% din speciile de angiosperme, inclusiv monocotiledonate și dicotiledonate.^[1].

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Fructanii sunt formați din resturi de fructoză, de obicei cu un rest de zaharoză (glucoză-fructoză) la capătul terminal. Poziția de legare a resturilor de fructoză determină tipul de fructan, existând 5 tipuri.^[2]

Legarea se face de obicei la nivelul a 1 sau 2 resturi hidroxil primare (OH-1 sau OH-6), existând două clase simple de fructani:

1-linkați: în inulină, resturi fructozil βべーた-2,1-linkate
6-linkați: în levan și fleină, resturi fructozil βべーた-2,6-linkate

Celelalte clase sunt:

gramininele,^[2] care conțin resturi βべーた-2,1- și βべーた-2,6-linkate.^[3]
neo-inulinele^[2]: predominant resturi βべーた-2,1-linkate
neo-levanii^[2]: predominant resturi βべーた-2,6-linkate

Note[modificare | modificare sursă]

^ Hendry, George (1987). „The Ecological Significance of Fructan in a Contemporary Flora”. New Phytologist (în engleză). 106 (s1): 201–216. doi:10.1111/j.1469-8137.1987.tb04690.x . ISSN 1469-8137.
^ ^a ^b ^c ^d Chibbar, R. N.; Jaiswal, S.; Gangola, M.; Båga, M. (2016). „Carbohydrate Metabolism”. Reference Module in Food Science. doi:10.1016/B978-0-08-100596-5.00089-5. ISBN 9780081005965. Fructans, on the basis of glycosidic linkage, are categorized into five groups: (a) inulin having βべーた(2 → 1) linkage, (b) levan/phlein having βべーた(2 → 6) linkage, (c) graminin (having inulin or levan backbone with ≥ 1 short branch), (d) inulin neoseries (like inulin but one glucose unit between two fructose moieties), and (e) levan neoseries (like levan but one glucose unit between two fructose moieties) (Figure 1).
^ Van den Ende, Wim (2013). „Multifunctional fructans and raffinose family oligosaccharides”. Frontiers in Plant Science. 4: 247. doi:10.3389/fpls.2013.00247 . PMC 3713406 . PMID 23882273.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

[1] Hendry, George (1987). „The Ecological Significance of Fructan in a Contemporary Flora”. New Phytologist (în engleză). 106 (s1): 201–216. doi:10.1111/j.1469-8137.1987.tb04690.x . ISSN 1469-8137.

[Chibbar-2] Chibbar, R. N.; Jaiswal, S.; Gangola, M.; Båga, M. (2016). „Carbohydrate Metabolism”. Reference Module in Food Science. doi:10.1016/B978-0-08-100596-5.00089-5. ISBN 9780081005965. Fructans, on the basis of glycosidic linkage, are categorized into five groups: (a) inulin having βべーた(2 → 1) linkage, (b) levan/phlein having βべーた(2 → 6) linkage, (c) graminin (having inulin or levan backbone with ≥ 1 short branch), (d) inulin neoseries (like inulin but one glucose unit between two fructose moieties), and (e) levan neoseries (like levan but one glucose unit between two fructose moieties) (Figure 1).

[3] Van den Ende, Wim (2013). „Multifunctional fructans and raffinose family oligosaccharides”. Frontiers in Plant Science. 4: 247. doi:10.3389/fpls.2013.00247 . PMC 3713406 . PMID 23882273.

[1]

[2]

[3]