Parcul Beihai
parcul Beihai | |
Amplasare | Shichahai Subdistrict[*] , Xicheng District[*] , Beijing, Republica Populară Chineză |
---|---|
39°55′28″N 116°22′59″E / 39.924444444444°N 116.38305555556°E | |
Suprafață | 68 ha |
Deschis | |
Modifică date / text |
Parcul Beihai (în chineză simplificată:
Construcția parcului a început în secolul al X-lea în timpul dinastiei Liao. Cu o suprafață de peste 68 ha, este una dintre cele mai mari grădini chinezești, dispusă în jurul lacului, conținând multe clădiri istorice, printre care temple și palate, precum o stupă albă, emblemă a parcului, construită pe o insulă din mijlocul lacului.
La fel ca multe grădini imperiale chinezești, a fost construită într-un spirit de imitație a celor mai remarcabile peisaje și arhitecturi din China. Anterior închis, parcul este acum deschis publicului și ușor accesibil cu mijloacele de transport în comun.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Istoria parcului Beihai se întinde succesiv pe perioadele dinastiilor Liao, Jin, Yuan, Ming, Qing. Construcția începe sub Liao și este legată de o legendă chineză: în speranța de a trăi veșnic, împărații chinezi, după ce nu au reușit să descopere Penlai, Yingzhou și Fangzhang, trei munți magici pe care trăiau nemuritori care dețineau secretul nemuririi, au construit parcuri imitând acești trei munți.[1][2]
Fiecare dintre următoarele dinastii au renovat și parțial reconstruit parcul, care era apoi folosit de împărați și de familiile lor. Majoritatea clădirilor actuale datează din dinastia Qing. În particular, construcția stupei, care a început în 1651, este datorată împăratului Shunzhi, care a dorit să-și arate sprijinul pentru religia budistă și, în special, pentru budismul tibetan, când l-a invitat pe al V-lea Dalai Lama în Beijing.[3][4] Multe clădiri au fost construite în timpul împăratului Qianlong. Când domnia dinastiei Qing a luat sfârșit în 1912, parcul a fost închis și legat de Orașul Interzis. Din 1925, a fost deschis publicului și cele mai multe temple și alte clădiri situate în parc pot fi vizitate de public.[1][2][5]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Parcul Beihai este situat în inima orașului Beijing, la nord-vest de Orașul Interzis, la vest de parcul Jingshan și în continuarea nordică a Zhongnanhai, sediul guvernului Republicii Populare Chineze. La nord, lacul este conectat la Shichahai.[6]
Parcul se întinde pe mai mult de 68 ha și include un lac cu o suprafață de 39 ha. În acest lac se află punctul central al parcului, Insula Qionghua (în chineză simplificată: 琼华岛; pinyin: Qiónghuádǎo, literalmente „Insula de Jad”). Pe insulă se află o stupă albă (în chineză simplificată:
În zilele noastre, Parcul Beihai este unul dintre locurile centrale ale vieții din Beijing. Este, de asemenea, o atracție turistică aglomerată. Parcul se deschide devreme și se închide târziu, iar multor localnici le place să se plimbe și să se relaxeze în această zonă. Taxa de intrare este de aproximativ zece yuani. Parcul este deservit de multe autobuze, iar o stație de metrou de pe linia 6 este situată în apropiere (Běihǎi Běi / Beihai Nord).[5]
Lac
[modificare | modificare sursă]Lacul ocupă jumătate din suprafața parcului. Pot fi închiriate bărci mici pentru plimbare pe lac. Iarna, la fel ca alte lacuri din oraș, lacul înghețat devine un imens loc de joacă pentru localnici.[9]
Insula Qionghua
[modificare | modificare sursă]Mai multe clădiri sunt amplasate pe insula Qionghua.
Insula este legată de malurile lacului prin două poduri. Spre sud, podul Yong'an (în chineză simplificată:
Templul Yong'an (în chineză simplificată:
Orașul circular
[modificare | modificare sursă]La sud de Parcul Beihai se află „orașul circular” (în chineză simplificată: 团城; pinyin: tuánchéng). Este de fapt o grădină circulară, înconjurată de un zid perimetral cu o lungime de 276 m și o înălțime de peste 6 m. Este legat de insula Qionghua prin podul Yong An, construit în secolul al XIII-lea.[5][12]
Aici se află Sala Chengguang (în chineză simplificată:
În cadrul orașului circular sunt plantați copaci cu vârsta de câteva secole.[12]
Secțiunea nord-vestică
[modificare | modificare sursă]Partea nord-vestică a parcului include multe construcții. Dintre zidurile dragonului chinezesc, „Zidul celor nouă dragoni” (în chineză simplificată:
„Chioșcurile celor cinci dragoni” (în chineză simplificată:
„Casa meditației” (în chineză simplificată:
Un perete gravat cu animale fantastice este expus în partea de nord-est a lacului. Având o culoare metalică, este numit 铁影
O grădină botanică este prezentă la nordul parcului.[14]
Secțiunea estică
[modificare | modificare sursă]Malul lung estic al lacului este un loc de promenadă.
Grădina Hao Pu jian (în chineză simplificată:
Floră și faună
[modificare | modificare sursă]Faună
[modificare | modificare sursă]Parcul Beihai este unul dintre habitatele rațelor mandarine.
Floră
[modificare | modificare sursă]Parcul Beihai conține un număr mare de sălcii plângătoare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b en „History”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b en „The history of Beihai Park - eBeijing.gov.cn”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b (Steele 1982)
- ^ a b (Perkins 1999)
- ^ a b c d e f g en „Beijing Beihai Park: Location, History, White Dagoba Tour”. Accesat în .
- ^ en „Travel - About Beihai Park”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ en „About Park”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c en
„
救助 青海 地震 灾区青少年 关爱行 动 -善 薪 计划”. Arhivat din original la . Accesat în . - ^ en „Chilling Out at Beihai Park in Winter”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Titus, Felicitas. Old Beijing (în engleză).
- ^ „White Dagoba - Buddhist Site in Beihai Park & Xicheng North” (în engleză).
- ^ a b c en
„
救助 青海 地震 灾区青少年 关爱行 动 -善 薪 计划”. Arhivat din original la . Accesat în . - ^ a b c d en
„
救助 青海 地震 灾区青少年 关爱行 动 -善 薪 计划”. Arhivat din original la . Accesat în . - ^ en
„
救助 青海 地震 灾区青少年 关爱行 动 -善 薪 计划”. Arhivat din original la . Accesat în . - ^ en
„
救助 青海 地震 灾区青少年 关爱行 动 -善 薪 计划”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Steele (). „A journey to Tibet and the northern side of everest”. Asian Affairs (în engleză). Taylor & Francis. 13 (2): 135–147. doi:10.1080/03068378208730067. ISSN 0306-8374.
- Perkins, Dorothy (). Encyclopedia of China (în engleză) (ed. Routledge). London & New York. p. 29. ISBN 1-57958-110-2.