(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Anko - Wikipedia Sari la conținut

Anko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aspectul pastei anko cu o consistență granulară

Anko (în chineză tradițională: まめすな/べにまめすな; în chineză simplificată: まめすな/红豆すな; în japoneză: あんこ sau 小豆あずきあん; în coreeană 팥소; mai poartă denumirea de pastă de azuki[1]) este o pastă realizată din fasole roșie (fasole azuki, Vigna angularis)[2] care este utilizată în gastronomia Asiei de Est. Pasta se prepară prin fierberea boabelor, urmând o etapă de zdrobire a acestora. În această etapă, pasta poate fi îndulcită. Culoarea sa este de obicei roșie închisă și provine de la învelișul boabelor. În bucătăria coreeană, boabele de fasole azuki sunt uneori decorticate anterior, astfel că prin prelucrare se obține o pastă de culoare albă.[3][4]

În limba japoneză sunt utilizați mai mulți termeni care fac referire la pasta de fasole roșie, printre care se numără: an (あん), anko (あんこ sau あん) și ogura (小倉おぐら).[5] Termenul shiroan (しろあん sau 白餡しろあん) se referă la pasta dulce care a fost preparată din boabe de culoare albă,[6] iar kurian (ぐりあん) se referă la pasta care a fost preparată din castane (mai exact, din fructele de castan japonez, Castanea crenata).[7][8]

Similar, în limba chineză se folosesc doi termeni, mai exact dòushā (まめすな),[9] care se referă la o pastă de fasole îndulcită, și hóngdòushā (べにまめすな), care face referire strict la pasta de fasole roșie.[10]

În limba coreeană, termenul pat (팥, fasole azuki sau Vigna angularis) se află în contrast cu kong (콩, fasole), pentru a face diferența dintre fasolea azuki și cea simplă. Termenul so (소) desemnează „umplutură”, astfel că patso (팥소) s-ar traduce ca „umplutură de fasole azuki”, făcând referire la pasta simplă, neîndulcită. Pe de altă parte, dan (단, „dulce”) se poate atașa termenului patso, obținându-se danpat-so (단팥소), făcând referire la pasta de culoare roșie, îndulcită, care mai poate fi denumită pur și simplu danpat (단팥, „fasole azuki dulce”). Geopi (거피, „decojit, decorticat”)[11] împreună cu pat formează termenul geopipat (거피팥), care face referire la boabele de fasole azuki decorticate,[3][4] iar pasta de culoare albă preparată din geopipat se numește geopipat-so (거피팥소).

Supa de fasole roșie hóngdòutāng

Pasta dulce de fasole roșie este utilizată foarte frecvent în multe deserturi japoneze, dar se regăsește și în alte deserturi și prăjituri asiatice.[8]

În bucătăria chinezească, pasta de fasole roșie este unul dintre cele mai importante ingrediente regăsite în deserturi. Aceasta se poate prepara după fierberea boabelor în două feluri: cu sau fără adaos de zahăr.[12] Printre preparatele care pot conține pasta de fasole roșie în China se numără: supa de fasole roșie (hóngdòutāng, べにまめ),[13] tangyuan (えん), prăjitura Lunii (yùe bĭng, 月餅げっぺい), bāozi (まめすなつつみ) și zongzi (zòng zi, ちまき).[12]

În bucătăria japoneză, pot fi utilizate mai multe tipuri de anko, în funcție de modul de preparare și de eventualele ingrediente suplimentare, printre care se numără:[14][15][16]

  • Tsubuan (つぶあん), pasta obținută din boabe întregi, fierte și îndulcite cu zahăr;
  • Tsubushian (つぶあん), pasta obținută din boabe fierte și apoi zdrobite;
  • Koshian (あん), pasta obținută din boabe fierte și apoi zdrobite, însă boabele au fost anterior decorticate;
  • Shiroan (白餡しろあん), pasta obținută din boabe de culoare albă;
  • Ogura-an (小倉餡おぐらあん), un amestec de koshian și tsubuan obținut prin fierberea boabelor de azuki în îndulcitori (precum miere) și amestecarea lor cu koshian.

Aceste tipuri de anko se regăsesc într-o mare varietate de deserturi și de prăjituri japoneze, câteva exemple comune fiind: anmitsu, anpan, daifuku, dango, imagawayaki, manjū, mochi, oshiruko, taiyaki, wagashi și yōkan.[14][15][16]

  1. ^ Mishan, Ligaya (). „Hungry City: Shalom Japan in Williamsburg, Brooklyn”. The New York Times. Accesat în . 
  2. ^ Shurtleff, William; Aoyagi, Akiko (). History of Tofu and Tofu Products (965 CE to 2013). Soyinfo Center. p. 339. ISBN 1928914551. 
  3. ^ a b Korean Society of Food Science and Technology (). „geopipat” 거피팥 [dehulled red bean]. Encyclopedia of food science and technology. Seoul: Kwangil publishing. ISBN 9788986752106. Accesat în – via Naver. 
  4. ^ a b „거피-팥 (かわ-)”. Standard Korean Language Dictionary. National Institute of Korean Language. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ あん, Jisho - Japanese Dictionary, accesat în  
  6. ^ 白餡しろあん, Jisho - Japanese Dictionary, accesat în  
  7. ^ ぐりあん, Jisho - Japanese Dictionary, accesat în  
  8. ^ a b „How To Make Anko (Red Bean Paste)”, Just One Cookbook, , accesat în  
  9. ^ まめすな, MDBG English to Chinese dictionary, accesat în  
  10. ^ べにまめすな, MDBG English to Chinese dictionary, accesat în  
  11. ^ „거피01 (かわ)”. Standard Korean Language Dictionary. Institutul Național al Limbii Coreene. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „Red Bean Paste”, Chinasichuanfood.com, accesat în  
  13. ^ Law, K.; Meng, L.C.; Tettoni, L.I. (). Authentic Recipes from China. Authentic Recipes Series. Tuttle Publishing. p. 188. ISBN 978-1-4629-0534-8. Accesat în . 
  14. ^ a b „All About Anko: The Red Bean Paste Desserts You Can Eat in Japan”, Savor Japan, accesat în  
  15. ^ a b „Anko (Red Bean Paste)”, Matcha - Japanese Encyclopedia, accesat în  
  16. ^ a b „Anko: Japan's Red Bean Obsession”, Japan Talk, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]